0
La un boiler electric de acumulare, presiunea apei nu trebuie privită ca o valoare pe care boilerul o produce sau o reglează singur. Echipamentul face parte din instalaţia de apă sanitară, iar presiunea din interiorul rezervorului este influenţată de condiţiile existente în această instalaţie.
În mod obişnuit, apa rece intră în boiler sub presiunea disponibilă în reţeaua de alimentare a clădirii. Aceasta poate proveni din reţeaua publică, dintr-un hidrofor, dintr-un grup de pompare sau dintr-un alt sistem de alimentare cu apă.
Între sursa de apă şi boiler pot exista componente precum reductor de presiune, clapetă de sens, robineţi, filtre şi grup de siguranţă, iar acestea pot influenţa comportamentul hidraulic al instalaţiei.
De aceea, nu există o presiune universală de funcţionare, precum 1 sau 2 bar, care să poată fi recomandată tuturor boilerelor electrice.
Nu. Aceasta este una dintre cele mai importante diferenţe atunci când discutăm despre presiune.
Un boiler electric de acumulare pentru apă caldă menajeră este conectat la circuitul de apă sanitară. Atunci când deschizi un robinet de apă caldă, apa caldă este evacuată din rezervor, iar în boiler intră apă rece.
În schimb, circuitul unei instalaţii de încălzire cu radiatoare sau încălzire prin pardoseală este, în mod obişnuit, un circuit închis în care acelaşi agent termic circulă repetat.
Din acest motiv, reguli precum o anumită presiune la rece şi o altă presiune la cald, utilizate pentru anumite instalaţii de încălzire, nu trebuie transferate automat la boilerul electric pentru apă caldă menajeră.
Nu există o regulă generală conform căreia toate boilerele electrice trebuie să funcţioneze între 1 şi 2 bar.
Presiunea admisă pentru un anumit boiler trebuie verificată în documentaţia tehnică şi pe marcajele relevante ale modelului.
În acelaşi timp, trebuie verificată presiunea instalaţiei în care urmează să fie montat echipamentul.
Dacă presiunea disponibilă în instalaţie nu este compatibilă cu cerinţele boilerului şi ale celorlalte componente sanitare, instalaţia trebuie proiectată sau reglată corespunzător.
În primul rând, presiunea este influenţată de sursa de alimentare cu apă şi de instalaţia dintre sursă şi boiler.
În funcţie de configuraţie, pot conta:
Boilerul trebuie ales şi instalat astfel încât condiţiile reale ale instalaţiei să fie compatibile cu limitele prevăzute de producător.
Presiunea statică este presiunea măsurată într-un punct al instalaţiei atunci când nu există debit prin acel punct, de exemplu atunci când robinetele sunt închise şi sistemul se află într-o stare stabilă.
Această valoare este utilă pentru evaluarea condiţiilor de alimentare ale boilerului, dar nu descrie singură modul în care instalaţia se comportă atunci când utilizatorul consumă apă.
Presiunea poate varia şi în timp, în special în instalaţiile alimentate din reţele sau sisteme de pompare ale căror condiţii de funcţionare nu sunt constante.
Presiunea dinamică este analizată atunci când prin instalaţie există debit, de exemplu atunci când este deschis un robinet sau un duş.
În această situaţie apar pierderi de presiune pe conducte, coturi, robineţi, filtre, baterii sanitare şi alte componente.
Din acest motiv, presiunea măsurată în timpul consumului poate fi diferită de cea măsurată atunci când toate punctele de consum sunt închise.
Diferenţa dintre comportamentul static şi cel dinamic poate furniza informaţii importante atunci când se investighează un debit insuficient la apa caldă.
Nu. Presiunea şi debitul sunt mărimi diferite, chiar dacă se influenţează reciproc în funcţionarea unei instalaţii.
Presiunea exprimă starea hidraulică într-un anumit punct al sistemului, în timp ce debitul reprezintă cantitatea de apă care trece printr-o secţiune într-un anumit interval de timp.
Un debit redus la robinet nu demonstrează automat că presiunea din reţeaua de alimentare este prea mică.
O restricţie locală poate limita debitul chiar dacă presiunea statică măsurată în instalaţie este corespunzătoare.
Dacă debitul apei calde a scăzut, trebuie analizată întreaga instalaţie, nu doar boilerul.
Printre cauzele posibile se pot afla:
Simptome similare pot avea cauze diferite, motiv pentru care diagnosticul trebuie făcut sistematic.
O comparaţie utilă poate fi făcută între comportamentul apei reci şi al apei calde la acelaşi punct de consum.
Dacă atât apa rece, cât şi cea caldă au un debit redus, cauza poate fi situată în alimentarea comună sau într-o altă zonă a instalaţiei.
Dacă apa rece are un debit normal, iar numai apa caldă este afectată, investigaţia se poate concentra asupra traseului asociat boilerului şi distribuţiei de apă caldă.
Această comparaţie nu stabileşte singură componenta defectă, dar ajută la restrângerea zonei care trebuie verificată.
Nu trebuie presupus că presiunea disponibilă la intrarea în clădire rămâne permanent aceeaşi.
În funcţie de sursa de alimentare, consumul din reţea, funcţionarea sistemelor de pompare şi configuraţia clădirii, pot exista variaţii.
Din acest motiv, o singură măsurare efectuată într-un anumit moment poate să nu descrie toate condiţiile în care funcţionează instalaţia.
Dacă există suspiciunea unor variaţii importante, acestea trebuie evaluate în condiţii reprezentative.
Diferenţa de nivel influenţează presiunea disponibilă într-o instalaţie de apă.
Într-o clădire cu mai multe niveluri, presiunea nu trebuie presupusă identică la toate etajele.
Totuşi, numărul etajului nu este suficient pentru a determina singur presiunea la boiler. Contează presiunea disponibilă la alimentare, configuraţia instalaţiei, eventualele sisteme de pompare sau reducere a presiunii şi pierderile de presiune până la punctul analizat.
Presiunea trebuie măsurată sau calculată pentru instalaţia concretă atunci când dimensionarea o impune.
Valoarea maximă admisă nu trebuie presupusă după o regulă generală.
Producătorul specifică limitele de funcţionare şi caracteristicile relevante pentru modelul respectiv.
Aceste informaţii trebuie verificate în documentaţia tehnică şi pe etichetele sau marcajele echipamentului, după caz.
Nu este corect să considerăm că toate boilerele au aceeaşi presiune maximă admisă sau că toate dispozitivele de siguranţă acţionează la aceeaşi valoare.
Nu trebuie confundate.
Presiunea normală de alimentare şi funcţionare a instalaţiei este un aspect, iar pragul la care un dispozitiv de siguranţă este proiectat să evacueze apă pentru protecţie este alt aspect.
Faptul că un boiler sau grupul său de siguranţă este proiectat pentru o anumită limită nu înseamnă că instalaţia trebuie exploatată permanent în apropierea acelei limite.
Compatibilitatea dintre boiler, grupul de siguranţă şi instalaţia de alimentare trebuie verificată conform documentaţiei produselor utilizate.
Apa îşi modifică volumul atunci când temperatura creşte.
Efectul acestei dilatări asupra presiunii depinde de configuraţia hidraulică a instalaţiei.
Dacă apa încălzită are posibilitatea să îşi compenseze variaţia de volum prin sistemul în care este conectată, comportamentul presiunii va fi diferit faţă de o instalaţie în care boilerul este separat hidraulic de reţeaua din amonte printr-o clapetă de sens sau alte componente.
Această diferenţă este esenţială pentru a înţelege de ce unele instalaţii prezintă o creştere mai evidentă a presiunii în timpul încălzirii.
O clapetă de sens permite curgerea apei într-o direcţie şi împiedică întoarcerea acesteia în sens opus.
În funcţie de configuraţia instalaţiei, existenţa unei astfel de componente poate face ca volumul de apă încălzit să nu îşi poată compensa dilatarea prin întoarcerea către reţeaua din amonte.
În acest caz, dilatarea termică trebuie gestionată prin soluţiile prevăzute pentru instalaţia respectivă.
Acesta este unul dintre motivele pentru care analiza presiunii la boiler nu poate fi făcută corect fără a cunoaşte schema hidraulică.
Reductorul de presiune este utilizat atunci când instalaţia necesită limitarea şi reglarea presiunii din aval.
El se montează în poziţia stabilită prin proiectarea instalaţiei, pe circuitul de alimentare cu apă, şi trebuie ales în funcţie de condiţiile reale de funcţionare.
Necesitatea unui reductor nu se stabileşte doar după regula „peste 3 sau 4 bar trebuie montat”.
Trebuie analizate presiunea disponibilă, variaţiile acesteia, debitul necesar, limitele echipamentelor şi cerinţele producătorilor.
Nu trebuie prezentat ca o metodă directă de reducere a consumului electric al boilerului.
Rezistenţa electrică încălzeşte apa, iar energia necesară este determinată în principal de cantitatea de apă încălzită, diferenţa de temperatură, pierderile termice şi modul de utilizare.
Un boiler electric de acumulare obişnuit nu consumă suplimentar energie pentru a „pompa” apa prin rezervor doar pentru că presiunea de alimentare este mai mare.
Reductorul are un rol hidraulic şi de protecţie a instalaţiei atunci când utilizarea lui este necesară, nu trebuie justificat prin promisiunea unei economii garantate de energie electrică.
Presiunea poate fi măsurată cu un manometru adecvat, într-un punct corespunzător al instalaţiei.
Nu trebuie presupus că orice boiler are o supapă specială de testare destinată conectării unui manometru.
Punctul de măsurare trebuie ales astfel încât valoarea obţinută să fie relevantă pentru ceea ce se doreşte verificat.
De exemplu, o măsurare realizată înaintea unui reductor şi una realizată după acesta pot descrie condiţii diferite ale aceleiaşi instalaţii.
Manometrul măsoară presiunea în punctul instalaţiei în care este conectat.
Interpretarea valorii depinde de poziţia manometrului, de starea robinetelor şi a celorlalte componente şi de existenţa sau absenţa unui consum de apă în momentul măsurării.
De aceea, expresia „presiunea boilerului” poate fi înşelătoare dacă nu este precizat unde şi în ce condiţii a fost făcută măsurarea.
Pentru un diagnostic relevant trebuie cunoscută configuraţia instalaţiei şi trebuie comparate măsurători efectuate în condiţii bine definite.
Boilerul electric pentru apă caldă menajeră nu trebuie analizat după regulile unui circuit închis de încălzire.
Nu există o valoare universală de 1-2 bar care să reprezinte presiunea ideală pentru toate boilerele.
Trebuie cunoscute presiunea disponibilă în instalaţie, variaţiile acesteia şi limitele specificate pentru boiler şi componentele asociate.
Presiunea trebuie diferenţiată de debit, iar un debit redus la apa caldă nu demonstrează automat existenţa unei presiuni insuficiente.
Un aspect devine deosebit de important atunci când apa din boiler începe să se încălzească: dilatarea termică. Modul în care instalaţia gestionează creşterea volumului apei explică de ce poate creşte presiunea şi de ce, în anumite situaţii, supapa sau grupul de siguranţă poate evacua apă.
În partea următoare analizăm dilatarea termică a apei, rolul clapetei de sens, al vasului de expansiune sanitar şi al grupului de siguranţă şi explicăm când picurarea supapei poate fi asociată încălzirii şi când trebuie investigată.
Apa îşi măreşte volumul pe măsură ce temperatura creşte. Într-un boiler electric de acumulare, această dilatare termică trebuie preluată de instalaţia sanitară în condiţii controlate.
Modul în care se modifică presiunea nu depinde doar de boiler, ci şi de configuraţia hidraulică a instalaţiei.
Dacă volumul de apă încălzit este separat de reţeaua din amonte printr-o clapetă de sens, un reductor de presiune cu funcţie de reţinere sau alte componente care împiedică întoarcerea apei, dilatarea poate determina creşterea presiunii în partea izolată a instalaţiei.
De aceea, o creştere a presiunii în timpul încălzirii trebuie analizată împreună cu modul în care instalaţia gestionează dilatarea termică a apei.
Creşterea volumului apei la încălzire este un fenomen fizic normal.
În timpul unui ciclu de încălzire, apa din rezervor trece de la temperatura de alimentare către temperatura stabilită pentru prepararea apei calde menajere.
Pe măsură ce temperatura creşte, volumul ocupat de apă se modifică.
Într-un sistem care permite compensarea acestei variaţii, dilatarea poate fi preluată fără o creştere excesivă a presiunii. Într-un volum izolat hidraulic, situaţia este diferită şi trebuie prevăzută o modalitate corespunzătoare de gestionare a expansiunii.
În acest context, nu înseamnă că întreaga instalaţie sanitară funcţionează precum circuitul închis al unei centrale termice.
Înseamnă că, într-o anumită porţiune a instalaţiei, apa încălzită nu se poate întoarce liber către alimentarea din amonte atunci când volumul său creşte.
Această situaţie poate apărea atunci când există componente care permit curgerea într-un singur sens sau care separă hidraulic partea din aval.
Într-o asemenea configuraţie, dilatarea apei trebuie luată în calcul la proiectarea instalaţiei boilerului.
Clapeta de sens permite curgerea apei într-o direcţie şi împiedică deplasarea acesteia în sens invers.
În instalaţia unui boiler, rolul şi poziţia sa trebuie analizate în cadrul schemei hidraulice complete şi conform cerinţelor echipamentului şi componentelor utilizate.
Dacă apa încălzită nu se poate întoarce către alimentarea din amonte, creşterea volumului trebuie preluată în alt mod.
De aceea, prezenţa unei clapete de sens este relevantă atunci când se investighează o creştere importantă a presiunii în timpul încălzirii sau evacuarea apei prin dispozitivul de siguranţă.
Grupul de siguranţă este ansamblul destinat protecţiei instalaţiei sanitare asociate boilerului, configuraţia exactă şi funcţiile integrate putând varia în funcţie de produs şi de sistem.
În funcţie de construcţie, un astfel de ansamblu poate integra mai multe funcţii hidraulice, inclusiv protecţia la suprapresiune şi controlul sensului de curgere.
Componentele necesare şi modul de instalare trebuie stabilite conform documentaţiei boilerului şi a grupului utilizat.
Nu trebuie presupus că toate grupurile de siguranţă sunt identice sau că pot fi înlocuite între ele doar pentru că au racorduri de aceeaşi dimensiune.
Supapa de siguranţă protejează instalaţia împotriva depăşirii presiunii pentru care este proiectată să intervină.
Dacă presiunea atinge pragul de deschidere al dispozitivului, acesta poate evacua apă pentru limitarea presiunii.
Valoarea de deschidere nu trebuie presupusă ca fiind aceeaşi pentru toate boilerele şi toate grupurile de siguranţă.
Trebuie utilizată componenta corespunzătoare echipamentului şi instalaţiei, conform specificaţiilor producătorului.
În anumite configuraţii, evacuarea unei cantităţi de apă în timpul încălzirii poate fi asociată dilatării termice a apei.
Acest comportament nu trebuie interpretat automat ca o defecţiune a boilerului sau a supapei.
Totuşi, caracterul evacuării trebuie analizat în contextul instalaţiei şi al instrucţiunilor producătorului.
O evacuare persistentă, importantă, apărută şi atunci când apa nu este încălzită sau care îşi modifică semnificativ comportamentul poate necesita verificarea instalaţiei.
Evacuarea apei printr-un dispozitiv de siguranţă nu trebuie oprită prin blocarea, închiderea sau modificarea acestuia.
Supapa are o funcţie de protecţie, iar împiedicarea evacuării poate elimina această funcţie exact atunci când este necesară.
Nu trebuie montat un dop pe evacuare şi nu trebuie modificată supapa pentru a opri picurarea.
Dacă evacuarea pare anormală, soluţia este identificarea cauzei creşterii presiunii sau a comportamentului supapei, nu anularea dispozitivului de protecţie.
Presiunea măsurată atunci când apa din boiler este rece nu descrie neapărat ce se întâmplă pe parcursul unui ciclu complet de încălzire.
Dacă apa este izolată hidraulic faţă de reţeaua din amonte, dilatarea termică poate determina creşterea presiunii pe măsură ce temperatura apei creşte.
Astfel, o instalaţie poate avea o presiune aparent normală înainte de încălzire şi un comportament diferit după ce rezervorul ajunge la temperatura de funcţionare.
Compararea presiunii în condiţii relevante poate ajuta la identificarea acestui comportament.
Într-o instalaţie în care este necesar, vasul de expansiune sanitar oferă un volum compresibil care poate prelua o parte din variaţia de volum a apei încălzite.
În mod obişnuit, acesta conţine două zone separate printr-o membrană: una aflată în contact cu apa şi una care conţine gaz sub presiune.
Pe măsură ce volumul apei creşte, o parte din apă poate intra în vas, comprimând gazul de pe cealaltă parte a membranei.
În acest mod, vasul poate contribui la gestionarea variaţiilor de presiune produse de dilatarea termică.
Nu trebuie aplicată o regulă universală conform căreia fiecare boiler electric trebuie să aibă obligatoriu acelaşi tip de vas de expansiune.
Necesitatea şi dimensionarea acestuia depind de configuraţia instalaţiei, modul în care este gestionată dilatarea apei, presiunile existente şi cerinţele producătorului.
Într-un sistem în care apa încălzită este izolată hidraulic, gestionarea dilatării devine deosebit de importantă.
Soluţia corectă trebuie stabilită pentru instalaţia concretă, nu doar după capacitatea nominală a boilerului.
Vasul de expansiune al circuitului de încălzire şi vasul destinat circuitului sanitar au roluri în circuite diferite.
Într-o instalaţie obişnuită, apa din circuitul de încălzire nu este aceeaşi cu apa potabilă stocată în boiler.
Prin urmare, existenţa unui vas de expansiune la centrala termică nu înseamnă automat că dilatarea apei sanitare din boiler este gestionată de acel vas.
Dacă instalaţia de apă caldă necesită un vas de expansiune, acesta trebuie să fie adecvat aplicaţiei sanitare şi integrat corespunzător în circuit.
Nu este corect să se utilizeze o regulă universală de tipul „vasul trebuie să aibă un anumit procent din volumul boilerului”.
Dimensionarea depinde de mai mulţi parametri, printre care:
Volumul nominal înscris pe vas nu trebuie confundat cu volumul de apă pe care acesta îl poate prelua efectiv în orice condiţii de funcţionare.
Preîncărcarea reprezintă presiunea gazului din partea dedicată a vasului înainte ca acesta să lucreze în condiţiile hidraulice pentru care a fost configurat.
Această valoare trebuie corelată cu instalaţia şi cu recomandările producătorului.
O preîncărcare necorespunzătoare poate reduce volumul util disponibil pentru preluarea dilatării.
De aceea, simpla existenţă a unui vas de expansiune nu garantează că acesta îşi îndeplineşte corect funcţia.
Verificarea corectă nu înseamnă doar conectarea unui manometru la valva de gaz şi citirea valorii în timp ce instalaţia se află în orice stare.
Presiunea existentă pe partea de apă poate influenţa interpretarea măsurătorii.
Pentru evaluarea şi reglarea corectă a preîncărcării trebuie respectată procedura producătorului şi trebuie create condiţiile hidraulice necesare verificării.
Dacă utilizatorul nu cunoaşte procedura, verificarea şi reglarea trebuie realizate de un specialist competent.
Dacă instalaţia se bazează pe un vas de expansiune pentru preluarea dilatării, reducerea capacităţii sale utile poate determina variaţii mai mari de presiune în timpul încălzirii.
Un posibil simptom poate fi evacuarea mai frecventă a apei prin dispozitivul de siguranţă, dar acest simptom nu confirmă singur defectarea vasului.
Presiunea de alimentare, preîncărcarea vasului, dimensionarea acestuia, reductorul de presiune, clapeta de sens şi starea supapei de siguranţă pot produce simptome care trebuie diferenţiate.
Diagnosticul trebuie făcut asupra întregii configuraţii hidraulice.
Nu.
Picurarea poate avea mai multe explicaţii şi nu trebuie utilizată drept diagnostic direct pentru vasul de expansiune.
Printre elementele care pot necesita verificare se numără:
Aceste elemente trebuie analizate împreună înainte de înlocuirea unei componente.
Acest comportament poate indica faptul că dilatarea termică a apei nu este preluată în modul aşteptat de instalaţie.
Nu înseamnă automat că boilerul este defect.
Trebuie analizat dacă volumul încălzit este izolat hidraulic, cum este gestionată expansiunea şi dacă eventualul vas de expansiune funcţionează în condiţiile pentru care a fost dimensionat.
Este relevantă şi presiunea iniţială de alimentare, deoarece sistemul începe ciclul de încălzire de la această condiţie.
O evacuare persistentă şi în afara perioadelor de încălzire justifică o analiză mai atentă.
Printre cauzele posibile se pot afla o presiune de alimentare necorespunzătoare, variaţii ale reţelei, o problemă a reductorului dacă există, impurităţi sau o problemă la dispozitivul de siguranţă.
Acestea sunt cauze posibile, nu un diagnostic.
Trebuie verificată instalaţia înainte de a decide că supapa trebuie înlocuită.
Da, configuraţia unui reductor şi modul în care acesta interacţionează cu instalaţia pot fi relevante pentru comportamentul hidraulic al sistemului.
Dacă instalaţia din aval devine efectiv izolată faţă de reţeaua din amonte, variaţia de volum produsă prin încălzire trebuie gestionată în acea parte a sistemului.
De aceea, montarea unui reductor nu trebuie analizată separat de problema expansiunii termice.
Într-o instalaţie corect proiectată trebuie luate în calcul atât controlul presiunii de alimentare, cât şi comportamentul apei în timpul încălzirii.
Reductorul şi vasul de expansiune au funcţii diferite.
Reductorul este utilizat pentru controlul presiunii din aval în condiţiile pentru care este proiectat, în timp ce vasul de expansiune poate prelua variaţia de volum a apei încălzite într-un sistem în care această funcţie este necesară.
Un reductor nu trebuie considerat automat înlocuitor pentru gestionarea dilatării termice.
La fel, montarea unui vas de expansiune nu corectează automat o presiune de alimentare nepotrivită.
Nu.
Vasul de expansiune şi supapa de siguranţă îndeplinesc funcţii diferite.
Vasul poate contribui la preluarea variaţiei de volum a apei, în timp ce supapa este un dispozitiv de protecţie împotriva suprapresiunii conform caracteristicilor sale de proiectare.
Existenţa unui vas de expansiune nu justifică eliminarea sau blocarea dispozitivului de siguranţă prevăzut pentru instalaţie.
Evacuarea trebuie realizată astfel încât funcţionarea dispozitivului de siguranţă să nu fie împiedicată şi apa evacuată să nu producă accidente sau deteriorări.
Configuraţia traseului trebuie să respecte cerinţele producătorului şi regulile aplicabile instalaţiei.
Nu trebuie realizată o evacuare care poate fi închisă accidental sau care creează contrapresiune neprevăzută asupra dispozitivului.
De asemenea, trebuie ţinut cont că apa evacuată poate avea o temperatură ridicată.
Nu trebuie blocată evacuarea şi nu trebuie înlocuit dispozitivul cu unul având caracteristici diferite doar pentru a opri picurarea.
Nu trebuie modificată arbitrar presiunea de deschidere şi nici eliminată o componentă de protecţie prevăzută de producător.
De asemenea, nu trebuie presupus că simpla înlocuire a supapei va rezolva problema dacă presiunea din instalaţie sau gestionarea dilatării termice reprezintă cauza reală.
Intervenţia corectă începe prin identificarea comportamentului hidraulic al instalaţiei.
Compararea presiunii în condiţii diferite poate oferi informaţii utile despre comportamentul sistemului.
Dacă presiunea este stabilă înainte de încălzire, dar creşte semnificativ pe măsură ce temperatura apei creşte, trebuie analizată gestionarea dilatării termice.
Dacă presiunea este deja ridicată înainte ca boilerul să înceapă încălzirea, trebuie analizate şi condiţiile de alimentare şi eventualul sistem de reducere a presiunii.
Dacă evacuarea continuă independent de ciclurile de încălzire, trebuie investigate şi alte cauze.
Important este să nu tratăm o singură valoare de presiune sau simpla picurare a unei supape drept diagnostic. Trebuie urmărit cum se comportă presiunea în timp şi cum este configurată instalaţia.
Dilatarea apei în timpul încălzirii este normală. Creşterea excesivă a presiunii nu trebuie însă considerată inevitabilă şi ignorată.
Într-o instalaţie în care apa încălzită este izolată hidraulic, trebuie să existe o soluţie corespunzătoare pentru gestionarea variaţiei de volum.
Vasul de expansiune sanitar, atunci când este necesar, trebuie dimensionat şi configurat pentru instalaţia respectivă. Supapa de siguranţă rămâne o componentă de protecţie şi nu trebuie obturată.
Dacă supapa evacuează apă, întrebarea corectă nu este doar „este supapa defectă?”, ci şi „ce presiune există înainte de încălzire, cât creşte în timpul încălzirii şi cum este preluată dilatarea apei?”.
În partea următoare analizăm presiunea prea mare, debitul redus la apa caldă, rolul reductorului de presiune, zgomotele boilerului şi modul corect de măsurare şi diagnosticare a instalaţiei.
Presiunea nu trebuie considerată prea mare doar pentru că depăşeşte o valoare generică preluată din altă instalaţie.
Evaluarea trebuie făcută în raport cu limitele admise de boiler, grupul de siguranţă şi celelalte componente ale instalaţiei sanitare.
Contează şi momentul în care este măsurată presiunea. O valoare ridicată înainte de începerea încălzirii indică o situaţie diferită de o presiune care creşte semnificativ numai pe măsură ce apa din rezervor se încălzeşte.
Pentru diagnostic trebuie diferenţiată presiunea de alimentare de creşterea de presiune produsă de dilatarea termică a apei.
Dacă presiunea este ridicată atunci când apa este rece şi nu există un ciclu de încălzire care să explice creşterea, trebuie analizată alimentarea instalaţiei.
Printre elementele relevante se pot afla:
O singură măsurare nu este întotdeauna suficientă dacă există suspiciunea unor variaţii importante ale presiunii de alimentare.
Dacă presiunea iniţială este corespunzătoare, dar creşte semnificativ pe măsură ce apa se încălzeşte, trebuie analizată dilatarea termică şi modul în care aceasta este preluată de instalaţie.
Într-un sistem în care apa încălzită nu se poate întoarce către reţeaua din amonte, variaţia de volum poate determina creşterea presiunii.
În această situaţie trebuie verificate configuraţia hidraulică şi, dacă instalaţia utilizează un vas de expansiune sanitar, dimensionarea, preîncărcarea şi starea acestuia.
Acest comportament nu demonstrează automat că rezervorul boilerului este defect.
Reductorul de presiune este utilizat atunci când presiunea disponibilă în instalaţie trebuie redusă şi controlată pentru a respecta condiţiile de funcţionare ale echipamentelor din aval.
Necesitatea sa nu trebuie stabilită după o regulă universală de tipul „peste 3 bar” sau „peste 4 bar”.
Trebuie comparate presiunile reale ale instalaţiei cu limitele şi cerinţele boilerului, ale armăturilor şi ale celorlalte echipamente conectate.
Trebuie luate în calcul şi variaţiile presiunii, nu doar valoarea observată într-un singur moment.
Reductorul se montează pe circuitul de alimentare cu apă, în poziţia stabilită prin proiectarea instalaţiei şi conform instrucţiunilor producătorului.
Nu se montează pe „intrarea apei calde în boiler”, deoarece boilerul este alimentat cu apă rece şi furnizează apă caldă către consumatori.
Poziţionarea trebuie analizată şi în raport cu celelalte componente ale instalaţiei, inclusiv clapetele de sens, grupul de siguranţă şi eventualul vas de expansiune sanitar.
Ordinea componentelor nu trebuie improvizată fără verificarea schemei hidraulice aplicabile.
Un reductor este proiectat să controleze presiunea din aval în domeniul şi condiţiile sale de funcţionare, dar comportamentul real depinde de caracteristicile dispozitivului şi ale instalaţiei.
Presiunea observată poate fi influenţată de debit, presiunea din amonte, reglajul reductorului şi alte condiţii hidraulice.
Din acest motiv, diagnosticul nu trebuie făcut doar prin constatarea că instalaţia are un reductor.
Trebuie verificat dacă acesta este dimensionat, reglat şi funcţional pentru aplicaţia respectivă.
Nu automat.
Controlul presiunii de alimentare şi gestionarea dilatării termice sunt două probleme hidraulice diferite.
Mai mult, în funcţie de configuraţia instalaţiei, partea aflată în aval de reductor poate deveni izolată hidraulic faţă de reţeaua din amonte.
Dacă apa încălzită nu îşi poate compensa variaţia de volum către reţea, dilatarea trebuie gestionată prin soluţia prevăzută pentru sistem.
Nu trebuie făcută o legătură directă între o presiune mai mare a apei şi un consum electric mai mare al rezistenţei boilerului.
Energia necesară pentru încălzirea apei depinde în principal de cantitatea de apă încălzită, diferenţa de temperatură, pierderile termice şi modul de utilizare.
Un boiler electric de acumulare obişnuit nu consumă energie pentru a pompa apa prin rezervor în sensul în care ar face-o o pompă hidraulică.
Prin urmare, instalarea unui reductor de presiune nu trebuie justificată printr-o promisiune de reducere automată a consumului de energie electrică.
Componentele instalaţiei sunt proiectate pentru anumite condiţii de presiune, iar depăşirea limitelor admise trebuie evitată.
Nu este însă corect să presupunem că orice valoare considerată generic „mare” produce automat deteriorarea rezervorului.
Trebuie verificate limitele boilerului şi ale componentelor asociate, precum şi cauza presiunii observate.
Dacă dispozitivul de siguranţă evacuează frecvent sau presiunea se apropie de limitele sistemului, instalaţia trebuie diagnosticată.
Existenţa reductorului nu exclude problemele asociate dilatării termice.
Presiunea de alimentare poate fi controlată corespunzător, iar presiunea din partea izolată a instalaţiei poate totuşi să crească în timpul încălzirii dacă variaţia de volum a apei nu este preluată corespunzător.
Trebuie verificate şi reglajul şi funcţionarea reductorului, deoarece simpla sa prezenţă nu confirmă că presiunea din aval este cea dorită.
Diagnosticul trebuie să includă atât alimentarea, cât şi comportamentul sistemului pe parcursul ciclului de încălzire.
O presiune redusă trebuie analizată în raport cu cerinţele instalaţiei şi cu comportamentul punctelor de consum.
Dacă presiunea disponibilă scade mult în timpul consumului, debitul la robinete şi duşuri poate deveni insuficient.
Totuşi, un debit redus nu dovedeşte singur existenţa unei presiuni mici la alimentarea clădirii.
Trebuie diferenţiată o problemă generală de alimentare de o restricţie locală pe circuitul de apă caldă.
Un boiler electric de acumulare presurizat funcţionează, în condiţii normale de instalare şi exploatare, cu rezervorul plin cu apă.
Nu trebuie descris ca un recipient care rămâne parţial gol doar pentru că presiunea de alimentare este mai redusă.
Dacă există probleme de alimentare, aer în instalaţie după anumite intervenţii sau alte situaţii neobişnuite, acestea trebuie evaluate separat.
Boilerul nu trebuie pus sub tensiune în condiţii contrare procedurii de umplere şi punere în funcţiune specificate de producător.
Nu aceasta este funcţia principală a vasului de expansiune sanitar.
Vasul este utilizat, atunci când instalaţia îl necesită, pentru preluarea variaţiei de volum asociate încălzirii apei.
O problemă a vasului poate contribui la variaţii mai mari ale presiunii în timpul încălzirii şi la evacuarea apei prin dispozitivul de siguranţă.
Un debit redus la robinet trebuie diagnosticat separat şi nu trebuie atribuit automat pierderii preîncărcării vasului de expansiune.
Dacă problema apare numai pe apa caldă, trebuie investigate componentele şi traseele specifice circuitului de apă caldă.
Printre cauzele posibile se pot afla:
Cauza trebuie confirmată înainte de înlocuirea boilerului sau modificarea presiunii instalaţiei.
Dacă debitul este redus atât pe apa rece, cât şi pe apa caldă, investigaţia trebuie extinsă către partea comună a alimentării.
Pot fi relevante presiunea disponibilă, funcţionarea unui hidrofor sau grup de pompare, reductorul, filtrele generale, robineţii şi conductele instalaţiei.
Consumul simultan în alte puncte poate influenţa, de asemenea, condiţiile disponibile la robinetul analizat.
Comparaţia dintre apă rece şi apă caldă este un instrument simplu pentru orientarea diagnosticului, nu un diagnostic final.
Depunerile minerale pot contribui la restricţionarea anumitor componente şi pasaje ale circuitului sanitar, în funcţie de calitatea apei, temperatură, construcţia echipamentului şi durata de exploatare.
Totuşi, un debit redus nu trebuie atribuit automat calcarului.
Trebuie verificate mai întâi traseul şi componentele relevante pentru a localiza restricţia.
Un filtru mecanic nu elimină duritatea dizolvată a apei, iar tratarea problemei trebuie aleasă în funcţie de cauza reală.
Nu în mod automat.
Pocniturile, trosniturile, şuieratul sau alte zgomote pot avea cauze diferite şi nu reprezintă un indicator suficient pentru diagnosticarea presiunii.
În funcţie de echipament şi de instalaţie, pot fi relevante depunerile, comportamentul apei în timpul încălzirii, componentele electrice sau alte fenomene.
Afirmaţia că apa „se încălzeşte prea repede din cauza presiunii mari” nu reprezintă o explicaţie corectă pentru zgomotele boilerului.
Măsurarea trebuie făcută cu un manometru adecvat şi într-un punct relevant pentru ceea ce se doreşte analizat.
Poziţia punctului de măsurare este esenţială.
O valoare măsurată înainte de reductor poate fi diferită de cea din aval, iar o măsurare realizată în timpul consumului poate fi diferită de presiunea statică.
De aceea, rezultatul trebuie interpretat împreună cu schema instalaţiei şi condiţiile în care a fost realizată măsurarea.
În funcţie de problema investigată, pot fi utile mai multe observaţii în locul unei singure valori.
Se poate analiza:
Nu toate aceste măsurători sunt necesare în orice situaţie. Ele trebuie alese în funcţie de simptomul investigat.
Presiunea statică poate părea corespunzătoare, dar în momentul în care apare debitul se manifestă pierderile de presiune din instalaţie.
Dacă presiunea scade semnificativ atunci când este deschis un consumator, trebuie analizate alimentarea şi rezistenţele hidraulice ale traseului.
Acest comportament poate explica de ce un utilizator observă un debit slab la duş chiar dacă manometrul indică o valoare aparent suficientă atunci când toate robinetele sunt închise.
Presiunea statică şi comportamentul dinamic trebuie interpretate împreună.
Depinde de configuraţia instalaţiei şi de punctele disponibile pentru măsurare.
Nu trebuie presupus că boilerul are o „supapă de testare” universală destinată manometrului.
Conectarea unui instrument într-un punct nepotrivit sau modificarea instalaţiei doar pentru o măsurare nu trebuie făcută fără cunoaşterea configuraţiei.
Dacă diagnosticul necesită intervenţii asupra instalaţiei, acestea trebuie realizate de o persoană competentă.
Presiunea statică ridicată, presiunea dinamică redusă şi debitul mic pot indica o situaţie diferită de cea în care atât presiunea statică, cât şi cea dinamică sunt reduse.
La fel, o presiune normală înainte de încălzire care creşte mult pe parcursul ciclului indică o direcţie diferită de diagnostic faţă de o presiune permanent ridicată.
Acesta este motivul pentru care nu este suficientă întrebarea „câţi bar are boilerul?”.
Un diagnostic util trebuie să răspundă la trei întrebări: unde este măsurată presiunea, în ce condiţii este măsurată şi cum se modifică atunci când există consum sau când apa se încălzeşte.
Nu trebuie modificată supapa de siguranţă pentru a suporta o presiune mai mare şi nu trebuie blocată evacuarea acesteia.
Nu trebuie reglat arbitrar vasul de expansiune doar pentru că supapa picură.
Nu trebuie montat un reductor doar după o valoare generică găsită online, fără verificarea cerinţelor instalaţiei.
De asemenea, nu trebuie crescută presiunea unui hidrofor doar pentru a compensa un debit redus înainte de a verifica dacă există o restricţie în instalaţie.
Dacă problema este presiunea ridicată înainte de încălzire, trebuie analizată alimentarea şi controlul presiunii.
Dacă presiunea creşte în principal în timpul încălzirii, trebuie analizată dilatarea termică şi modul în care aceasta este preluată.
Dacă problema este debitul redus, trebuie diferenţiată presiunea insuficientă de o restricţie hidraulică.
Dacă dispozitivul de siguranţă evacuează apă, trebuie urmărit când apare evacuarea şi cum evoluează presiunea, fără anularea dispozitivului de protecţie.
Presiunea, debitul, dilatarea termică şi funcţionarea supapei de siguranţă sunt fenomene legate între ele, dar nu sunt acelaşi lucru. Separarea lor corectă este esenţială pentru un diagnostic bun.
În partea următoare analizăm verificările pe care le poate face utilizatorul în siguranţă, situaţiile în care este necesară intervenţia unui specialist, întreţinerea instalaţiei şi checklistul final pentru diagnosticarea problemelor de presiune la boilerul electric.
Diagnosticul trebuie să înceapă cu observarea simptomului şi a momentului în care acesta apare. Nu este suficient să concluzionezi că „boilerul are presiune prea mare” doar pentru că supapa evacuează apă sau că „presiunea este prea mică” doar pentru că debitul la duş a scăzut.
Fără demontarea boilerului sau modificarea dispozitivelor de siguranţă, poţi urmări câteva aspecte utile:
Aceste observaţii nu înlocuiesc măsurătorile, dar pot orienta diagnosticul şi pot ajuta specialistul să identifice mai rapid zona care trebuie verificată.
Presiunea şi debitul trebuie analizate separat.
Dacă apa curge slab, primul pas este să observi dacă fenomenul apare atât pe apă rece, cât şi pe apă caldă.
Dacă ambele sunt afectate, cauza poate fi situată pe alimentarea comună, la un reductor, filtru, robinet, sistem de pompare sau într-o altă zonă a instalaţiei.
Dacă numai apa caldă are debit redus, trebuie analizat traseul specific boilerului şi distribuţiei de apă caldă.
Dacă problema apare la un singur robinet, investigaţia poate începe chiar de la acel punct de consum.
Un debit redus nu trebuie corectat prin creşterea arbitrară a presiunii înainte de identificarea cauzei.
Primul indiciu important este momentul în care apare evacuarea.
Dacă aceasta apare în principal pe măsură ce boilerul încălzeşte apa, dilatarea termică trebuie luată în calcul.
Dacă evacuarea continuă şi atunci când boilerul nu încălzeşte, trebuie investigate şi alte cauze, precum presiunea de alimentare, variaţiile acesteia sau starea componentelor instalaţiei.
Pentru un diagnostic complet pot fi relevante:
Picurarea nu trebuie atribuită automat unei singure componente.
Comportamentul normal trebuie evaluat în raport cu configuraţia instalaţiei şi cu instrucţiunile producătorului.
Merită investigată o evacuare care devine persistentă, este semnificativ diferită faţă de comportamentul anterior, apare independent de încălzirea apei sau este însoţită de alte simptome ale instalaţiei.
De asemenea, trebuie verificată situaţia dacă apa nu este evacuată controlat şi ajunge în zone în care poate provoca deteriorări.
Nu trebuie aşteptată apariţia unei defecţiuni evidente pentru a analiza o modificare importantă a comportamentului instalaţiei.
Supapa nu trebuie blocată, obturată sau modificată pentru a opri evacuarea apei.
Nu trebuie montat un dop pe traseul de evacuare şi nu trebuie înlocuit dispozitivul cu unul ales doar pentru o presiune de deschidere mai mare.
De asemenea, evacuarea nu trebuie prevăzută cu un robinet care ar putea izola dispozitivul de siguranţă.
Supapa este un dispozitiv de protecţie. Dacă evacuează apă într-un mod considerat anormal, trebuie eliminată cauza, nu funcţia de siguranţă.
Dacă presiunea este corespunzătoare înainte de încălzire, dar creşte semnificativ odată cu temperatura apei, trebuie analizat modul în care instalaţia preia dilatarea termică.
Trebuie verificat dacă volumul de apă încălzit este izolat hidraulic faţă de alimentarea din amonte şi dacă instalaţia include soluţia necesară pentru gestionarea expansiunii.
Dacă există un vas de expansiune sanitar, simpla sa prezenţă nu demonstrează că funcţionează corect.
Pot fi relevante dimensionarea, preîncărcarea, starea membranei şi modul în care vasul este integrat în instalaţie.
Dacă presiunea este ridicată înainte de începerea încălzirii, cauza nu trebuie căutată exclusiv în dilatarea termică.
Trebuie analizată alimentarea cu apă şi, după caz, funcţionarea sistemului care controlează presiunea.
În funcţie de instalaţie, pot fi relevante presiunea reţelei, un hidrofor sau grup de pompare şi reductorul de presiune.
Dacă presiunea de alimentare variază, măsurarea într-un singur moment poate să nu fie suficientă pentru caracterizarea instalaţiei.
Prezenţa unui reductor nu garantează că presiunea din aval este corespunzătoare.
Evaluarea poate necesita măsurarea presiunii în puncte relevante şi în condiţii diferite de funcţionare.
Trebuie luate în calcul reglajul, domeniul de funcţionare, debitul şi presiunea din amonte.
Dacă există suspiciunea unei funcţionări necorespunzătoare, verificarea trebuie făcută în raport cu specificaţiile reductorului şi cu schema instalaţiei.
Dacă instalaţia utilizează un vas de expansiune pentru gestionarea dilatării termice, acesta trebuie inclus în diagnostic atunci când presiunea creşte excesiv în timpul încălzirii sau când dispozitivul de siguranţă evacuează apă într-un mod neobişnuit.
Verificarea nu înseamnă doar măsurarea presiunii la valva de gaz în orice stare a instalaţiei.
Pentru evaluarea corectă a preîncărcării trebuie respectate condiţiile prevăzute de producător şi trebuie luată în calcul presiunea existentă pe partea de apă.
Dacă procedura nu este cunoscută, reglarea vasului trebuie lăsată unui specialist competent.
Nu trebuie aplicată o regulă universală conform căreia vasul trebuie reîncărcat cu aer la un anumit interval.
Starea sa trebuie verificată conform cerinţelor producătorului şi atunci când comportamentul instalaţiei indică necesitatea unei investigaţii.
Adăugarea arbitrară de aer fără verificarea condiţiilor hidraulice şi a valorii necesare poate duce la o configurare incorectă.
Preîncărcarea trebuie corelată cu instalaţia, nu stabilită după o valoare generică.
Înainte de a modifica presiunea instalaţiei, trebuie identificat dacă problema este generală sau locală.
Poţi compara apa rece cu apa caldă la acelaşi punct de consum şi poţi verifica dacă simptomul apare şi la alte robinete.
Dacă numai un singur punct este afectat, pot exista restricţii locale la bateria sanitară, aerator, capul de duş sau alte componente asociate.
Dacă toate punctele de apă caldă sunt afectate, investigaţia trebuie extinsă către boiler şi traseul comun de distribuţie a apei calde.
Depunerile sunt una dintre cauzele posibile, dar nu trebuie presupuse fără diagnostic.
Zgomotul nu trebuie interpretat automat ca un simptom al presiunii prea mari.
Trebuie observat tipul zgomotului, momentul în care apare şi dacă este asociat încălzirii, curgerii apei sau altui regim de funcţionare.
Depunerile, dilatarea materialelor şi alte fenomene pot produce zgomote care necesită diagnostice diferite.
Dacă zgomotul este nou, puternic, persistent sau este însoţit de scurgeri, probleme electrice ori alte simptome, echipamentul trebuie verificat.
Nu există un interval universal care să impună tuturor utilizatorilor măsurarea presiunii o dată pe an sau într-un anumit sezon.
Verificările trebuie corelate cu documentaţia echipamentului, întreţinerea instalaţiei şi eventualele simptome observate.
O măsurare devine deosebit de utilă atunci când apar evacuări neobişnuite prin supapa de siguranţă, variaţii importante ale debitului sau alte indicii care pot avea o cauză hidraulică.
Dacă instalaţia are istoric de variaţii importante ale presiunii, poate fi necesară o evaluare adaptată situaţiei concrete.
Grupul de siguranţă trebuie menţinut funcţional şi instalat conform cerinţelor produsului şi ale boilerului.
Operaţiunile de verificare şi întreţinere pot diferi între modele, motiv pentru care trebuie consultată documentaţia componentelor instalate.
Nu trebuie aplicată o procedură generică de acţionare, demontare sau curăţare fără verificarea instrucţiunilor producătorului.
Evacuarea trebuie să rămână configurată astfel încât funcţia de siguranţă să nu fie compromisă.
Înlocuirea unui boiler nu înseamnă că toate componentele existente ale instalaţiei sunt automat potrivite pentru noul echipament.
Trebuie verificată compatibilitatea instalaţiei cu cerinţele noului model.
Pot fi relevante:
Componentele vechi nu trebuie reutilizate automat doar pentru că se potrivesc fizic la racorduri.
Este indicată verificarea de către un specialist atunci când diagnosticul presupune intervenţii asupra instalaţiei sau când cauza nu poate fi stabilită prin observaţii simple.
Printre situaţiile care justifică o verificare se numără:
Dacă există o pierdere importantă de apă, dacă apa ajunge în zona componentelor electrice, dacă apare miros de ars, fum sau un alt indiciu de problemă electrică, echipamentul nu trebuie utilizat în continuare ca şi cum situaţia ar fi normală.
Alimentarea electrică şi instalaţia trebuie gestionate în condiţii de siguranţă, fără atingerea echipamentelor electrice aflate în zone umede.
Dacă există un risc imediat şi utilizatorul nu poate interveni în siguranţă, este necesară asistenţa unui specialist.
O problemă hidraulică şi una electrică pot deveni legate atunci când apa ajunge în zone în care nu ar trebui să existe.
Nu trebuie schimbată configuraţia instalaţiei doar pentru eliminarea unui simptom.
În special, trebuie evitate:
Eliminarea simptomului fără eliminarea cauzei poate crea o problemă mai serioasă în altă parte a instalaţiei.
O abordare utilă este să porneşti de la simptom şi să separi fenomenele care pot părea similare.
Dacă problema este evacuarea apei prin supapa de siguranţă, verifică dacă apare în timpul încălzirii sau independent de aceasta.
Dacă problema este debitul redus, compară apa rece cu apa caldă şi verifică dacă sunt afectate unul sau mai multe puncte de consum.
Dacă problema este o valoare mare indicată de manometru, stabileşte unde este realizată măsurarea şi dacă este vorba despre presiune statică sau presiune în timpul consumului.
Dacă presiunea creşte odată cu temperatura apei, investighează gestionarea dilatării termice.
Diagnosticul corect nu începe cu înlocuirea unei componente, ci cu identificarea fenomenului care produce simptomul.
Pentru o evaluare completă, trebuie cunoscute sau verificate următoarele elemente:
Nu toate instalaţiile vor avea toate aceste componente. Checklistul trebuie adaptat configuraţiei reale.
Nu există o singură valoare în bar care să reprezinte presiunea corectă pentru toate boilerele electrice şi toate instalaţiile.
Presiunea disponibilă trebuie să fie compatibilă cu specificaţiile boilerului şi cu celelalte componente ale sistemului.
În plus, trebuie analizat comportamentul instalaţiei atât atunci când apa este consumată, cât şi atunci când este încălzită.
O valoare măsurată în repaus nu descrie singură presiunea dinamică şi nici creşterea care poate apărea prin dilatare termică.
Presiunea unui boiler electric trebuie analizată ca parte a instalaţiei de apă sanitară, nu după regulile unui circuit închis de încălzire.
Nu există o regulă universală conform căreia boilerul trebuie să funcţioneze între 1 şi 2 bar şi nici un prag generic de la care orice instalaţie are obligatoriu nevoie de reductor de presiune.
Trebuie diferenţiate presiunea de alimentare, presiunea în timpul consumului, debitul şi creşterea de presiune produsă de dilatarea termică.
Dacă presiunea este ridicată înainte de încălzire, trebuie analizată alimentarea şi controlul presiunii. Dacă aceasta creşte în principal pe măsură ce apa se încălzeşte, trebuie analizat modul în care instalaţia gestionează dilatarea termică.
Dacă apa caldă are debit redus, cauza nu trebuie atribuită automat presiunii. Restricţiile din instalaţie, armăturile şi punctele de consum pot produce simptome similare.
Supapa de siguranţă rămâne o componentă esenţială de protecţie şi nu trebuie blocată pentru a opri o evacuare de apă. Vasul de expansiune sanitar şi reductorul de presiune au funcţii diferite şi trebuie utilizate numai în configuraţia potrivită instalaţiei.
Cea mai sigură abordare este să verifici specificaţiile modelului de boiler, să măsori presiunea în puncte şi condiţii relevante şi să identifici cauza înainte de reglarea sau înlocuirea componentelor. Astfel, instalaţia poate fi configurată pentru funcţionarea corectă a boilerului şi pentru protecţia întregului sistem de apă caldă menajeră.
